Simt

Văd şabloane, prea strâmte,
Întinse prin societate,

Văd idei preconcepute,
Cauzatoare de moarte.

Văd soare, şi luna,
Văd eclipse de nori,

Văd iadul, departe,
Şi doar flăcări în zori.

Aud şoapte, ce urlă,
Şi-s pline de mânie,

Aud paşi, noaptea,
Tropăind pe lânga mine.

Aud iarba, foşneşte,
Întreabă: „De ce?”,

Aud pomii, înţelepţii,
Cum răspund la orice.

Miros comploturi
Şi mă tem uneori,

Nu vreau să gust din apa
Celor lipsiţi de dor.

Simt sânge, pe buze,
Când îmi rostesc imnul,

Şi mă umplu de mândrie,
Când îmi ating drapelul.

Văd idei, de geniu,
Trântite la pământ,

Aud altele, poate mai bune,
Băgate în mormânt.

Văd îngeri, şi oameni,
Ce nu te lasă să-i ridici,

Mă tem să nu piară naţiunea,
Te implor să ne ajuţi!

Rareş-Glad Colomei