Critică inofensivă

Sărbătorile de pe întâi, respectiv opt mărţişor vor constitui subiectul scurtului articol, aici de faţă. Vreau doar să îmi împărtăşesc nevinovata părere cu voi. Consider aceste două zile ca fiind unele frumoase, nu sunt un „anti” al prezentelor sărbători ale femeii.

Mă amuză însă, sau cel puţin cred că mă amuză, toată forfota creată pretutindeni. Valuri… ce spun valuri, tsunamiuri de mulţime ce dau năvală în feluritele florării, fie ele sofisticate, obişnuite sau pur şi simplu bucheţele în cutii de carton la colţul supermarketului. Nu contează, flori să fie, dar nu numai, nici magazinele de suveniruri si alte cadouaşe nu o duc deloc rău… Din contră!

Ideea este că toată lumea doreşte să impresioneze sau să işi arate dragostea, fie recunoştinţa, respectul sau pur şi simplu să îşi îndeplinească „obligaţia”. Prilejul adus de aceste două zile îi face pe oameni să îşi aducă aminte de persoane pe care le-au neglijat de-a lungul întregului an. Este un lucru bun, întradevăr. Este frumos să vezi atâtea flori pompos împachetate într-o singură săptămână, câte nu vezi în două luni… sau şi mai bine de atât.

Ceea ce nu îmi place este că totul îşi pierde din tradiţie, din sensul iniţial. Am căzut într-un sentiment de păsare colectivă şi de scurtă durată, adică de aproximativ o săptămână. Vrem să pară că ne aducem aminte de mame, de bunici, mătuşi, verişoare şi surori, de iubită, de prietene şi colege, de profesoare. Facem asta dintr-un anume soi de obligaţie şi nu pentru că aşa simţim noi.

Pentru ca un dar oferit cu prilejul unei sărbători să poată fi un dar oferit cu bucurie în suflet, cu căldură în fiinţa noastră, trebuie mai întâi să inţelegem respectiva sărbătoare, ceea ce este greu. Asta deoarece luăm totul aşa cum ni se dă. Poftim întâi martie! Ce este aia? Du-te şi cumpără mărţişoare fetelor! Câţi dintre toţi cei ce aleargă cu buchete în mână pe parcursul acestor zile au citit măcar o dată ceva despre istoricul acestei sărbători?

Cadourile acestea nu sunt de la noi şi nu reprezintă ceva special. Sau oricum nu reprezintă ceva pe atât de special pe cât ar trebui. Pune mâna pe telefon chiar acum şi sună-ţi mama! Spune-i cât de mult apreciezi tot ceea ce a făcut pentru tine de-a lungul vieţii sale şi spune-i că îi vei fi recunoscător pentru totdeauna! Spune-i că o iubeşti! Eu cred că se va bucura mult mai mult decât s-a bucurat când i-ai dus acele flori pe opt martie. Dacă nu ai făcut-o, nu o suna ca să te scuzi că nu ai avut timp să treci să o vizitezi şi să nu te scuzi nici atunci când o vei întâlni cu prima ocazie, nu vei face decât să arăţi că îţi pasă mai mult de sărbatoarea aia şi de obligaţiile pe care ea ţi le livrează, decât îţi pasă de o vizită venită din inimă, aşa cum ar trebui. Fă-ţi în schimb timp pentru asta acum, şi peste o lună şi şi în vară! Şi aşa să faci mereu, frecvent! Vizitează-ţi părinţii, bunicii, rudele şi persoanele la care ţii! Asta ar însemna cu adevărat mult!