duminică, 14 februarie 2010

Sărmanii!

Te-ai întrebat vreodata ce vei face la vârsta bătrâneţii? Ai încercat să îţi imaginezi cum vei arăta atunci? Vei împărţi căminul cu alţi vârstnici, adăpostul îţi va fi un azil de bătrâni sau sfârşitul veacului ţi-l vei petrece sub acoperişul propriei odăi? Ţi-ai pus vreodată problema dacă vei avea un acoperiş în acea perioadă a vieţii? Te-ai gândit vreodată la toate astea? Îţi pasă de acestea?

Găsim mulţi oameni sărmani în jurul nostru. Despre unii se poate spune că şi-au băut viaţa. Pentru alţii munca nu a existat, s-au mulţumit să ceară. Unii au căzut în patima jocurilor de noroc, iar scara le-a fost luată. Toţi au o poveste, însă nu toţi sunt vinovaţi.

Citesc pe chipul neplecat al unora o tristeţe de neînchipuit şi totuşi, şi-au păstrat demnitatea, au rămas în picioare şi nu au renunţat. Puterea pe care o văd în ei mă face să mă simt slab. Mă cutremură faptul că nu au pe nimeni şi mă zguduie gândul că poate nu poartă nici o vină. Deşi nu mai au aproape nimic, au rămas cu lucruri importante. Aş vrea să iau de la cei care au posibilităţi şi oportunităţi incomparabile cu ale lor şi să le dăruiesc. Aş vrea să iau de la mine şi să le ofer drept cadou. Credeţi-mă, în ochii lor poţi vedea cum caută să se bucure de ce le-a mai rămas în viaţă… Doar ei ştiu cum mai pot face asta.

Şi mă întreb ce este de fapt tristeţea? Mă supăr şi înjur când scap un pahar cu apă pe jos sau mă enervez când cineva insistă cu telefoanele asupra mea. Când te gândeşti că omul respectiv poate nu are de unde să bea un pahar cu apă, iar uneori poate că zilele trec pe lângă el fără ca nimeni să îi vorbeasca sau chiar să nu îl bage în seamă. Cât de multe ar trebui să avem în viaţă ca să fim mulţumiţi? Câte trebuie să primim ca să fim recunoscători? De cât este nevoie pentru a aprecia? Cât este de ajuns pentru a putea spune că suntem fericiţi?

Ne pasă? Suntem nepăsători! Pentru unii o cutie mică poate însemna mai mult decât înseamnă pentru noi un camion întreg. Cu ce ne-am ales până acum şi cu ce ne vom alege de acum înainte? Ce contează cu adevărat pentru noi? Cu ce avem de gând să rămânem?

Vorbesc foarte serios când spun că există oameni care ar merita mult mai mult decât au, dar am uitat de ei. Ei însă nu au uitat să spere. Doamne, poartă-le de grijă, căci pe noi ne orbeşte păcatul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu