duminică, 18 octombrie 2009

Rulmentul Braşov la un pas de faliment

Situaţia este tot mai delicată. Numeroase jucătoare de la Rulmentul Braşov, sau C.S. Urban Braşov (cam tot aia…), au de primit restanţe de la club. În cazul neachitării pe deplin a salarilor, fetele vor deveni uşor, uşor libere de contract. Începând cu 14 octombrie, Alina Sordoc este deja liberă de contract.

Ce să faci… Acestea sunt urmări ale crizei financiare. Este păcat de acest club, actualmente Rulmentul fiind vicecampioana ţării. O echipă de Champions League în pragul falimentului. Sau… poate că dincolo de criză, există un lucru care dacă nu ar fi fost aşa, criza ar fi fost o simplă rafală de vânt mai puternică, dar nu destul într-atât încât să răstoarne acest mare club. Spectatorii… Vine lumea la meci?... Cu regăsire directă în vorba ‘ceea: „Prostul nu e prost destul, până nu e şi fudul.”, vă voi povesti o discuţie pe care am auzit-o în autobuz, între doi oameni simpli, muncitori ce mergeau acasă de la lucru.

Unul din ei se apuca să povestească: „Ţin minte când m-am întalnit cu Titi.” (numele este dat în mod întâmplător întrucât nu l-am reţinut) „Şi mi-a zis să mergem la meci, la fete, la handbal. Şi l-am întrebat dacă mai găsim bilete. Mi-a spus să dea un telefon că poate ne bagă o cunoştinţă de-a lui acolo. A sunat, dar cică nu putea, că era nevoie să îi fi zis mai din timp. Până la urmă am căzut de acord că mai bine bem ceva decât să cumpărăm bilete.”

Celălalt aprobă şi afirmă că şi el a vrut o data să meargă la meci şi tot aşa, nu mai putea să „îl bage” o cunoştinţă. Şi s-au gândit ei că mai bine cumpără ceva de băut şi se uită la televizor că e mai ieftin aşa.

Apoi au început amândoi să se plângă de situaţia echipei. Că jucătoarele sunt pe cale să plece, că Doru Florescu (patronul echipei noastre de sub Tâmpa) nu a făcut decât să prelungească agonia, că echipa oricum avea să dea faliment, câte şi necâte…

Păi cum mama măsi-i să nu se afle echipa în situaţia în care se află din moment ce voi idioţilor preferaţi să intraţi la meci moca sau deloc. Cât costă un bilet? Ştiţi? Eu unul nu am auzit să coste mai mult de 15 lei. E o echipă de Champions League, o echipă de talie mondială. Dacă nici pentru asta nu merită sa dai nişte amărâţi de 15 lei, pentru ce spectacol sportiv mai merită?! Nu zic că toţi ce nu merg la meci sunt vinovaţi, poate că unii întradevăr nu au bani, sau ştiu eu ce… Dar să preferi băutura în locul unui meci şi apoi să fi într-atât de inconştient încât să te miri şi să te întrebi de ce dă echipa faliment?! Penibil… Ruşine!

Unii poate nu ştiu că în alte ţări, de exemplu în Olanda, meciurile nu se dau la televizor decât contra unor sume mari, mai mari decât costul biletelor de intrare în arenă, care nici ele nu sunt foarte ieftine. Poate că unii nu ştiu că un bilet la un meci al lui Chelsea costă echivalentul a 200 de lei. Şi Stamford Bridge e aproape plin la fiecare meci… Şi are puţin mai mult de 42.000 de locuri, 42.055 mai exact! Am dat exemple din fotbal pentru că îl cunosc mai bine… Este chiar păcat de echipa asta a noastră, de Rulmentul Braşov, o echipă de care putem fi mândri nu doar noi braşovenii, ci întreaga ţară, toţi românii. Doamne ajută, echipa merită sprijinul nostru şi al Tău!

marți, 6 octombrie 2009

Luna mea

Lumina lunii şi unda şoaptelor ce-mi cutremură oceanul vieţii,
De-acum pururea învălurit...

La mulţi ani!

Al tău

Eşti ilustra stea de noapte,
Norul alb între gri nori.
Eşti apusul de tristeţe,
Răsăritul de fiori.

Eşti oceanul din deşerturi,
Apa mea din secetă,
Floarea mea de fericire
‘n-ofilirea veşnică.

Tu eşti pumnul de iubire
Pe care vreau s-o înghit,
Lacătul liniştii mele
Cu care vreau să mă-nchid.

Eşti persoana ce-mi dă aripi
Şi mă duce-n braţe-n zbor,
Un pretext adus trăirii
Şi motivul să nu mor.

Nu-ţi dau luna de pe cer,
Nici nu cred că ţi-ar plăcea.
N-avem loc de ea în casă,
Nici nu cred că vom avea.

Ea e pentru noi acolo
Şi străluceşte de zor.
S-o privim pentru un zâmbet
Când n-om mai putea de dor!

Vreau să cred fără-ndoire
Că pentru tine e tot.
Eu îţi jur că eşti frumoasă,
Fără tine, ştiu, nu pot.

Uită tu de lumea asta
Şi iubeşte-mă de tot!
Fă ce vrei acum din mine,
Nu uita, sunt al tău tot!

Rareş-Glad Colomei